Pro sau contra unui angajat-influencer pe Social Media?

În blog postul anterior, vorbeam de importanţa prezenţei unui specialist în Social Media într-o companie. Dar cum îl găsim? Având o afacere, îţi pui următoarea întrebare: “Cine ar trebui să se ocupe de Social Media Marketing pentru compania mea?” Răspunsul meu: “Cea mai pasionată persoană de Social Media, cu abilităţi de marketing şi comunicare”. Chiar dacă nu are aceste abilităţi, poate învăţa. Pasiunea compensează foarte mult. Dar această pasiune poate avea ca efect un revers al medaliei.

Micro-celebritățile

Pasionaţii de Social Media pot ajunge foarte rapid influenţatori pe nişă. Dacă vrem să găsim ceva specific industriei Social Media, acestea sunt, cu siguranţă, micro-celebritățile. Foarte puţini influenceri din alte industrii sunt la fel de lăudaţi şi “periaţi” ca cei din Social Media. Dacă merită sau nu, este irelevant. Dacă afacerea este una cu prestigiu pe piaţă, te poţi baza pe faptul că evangelistul tău Social Media va deveni unul dintre speakerii cei mai urmăriţi la conferinţe şi nu numai. Exemple avem destule: Scott Monty, când a devenit director pe Social Media la Ford; Chris Barger, când a preluat o poziţie similară la General Motors; Amber Naslund este un alt influencer notabil din lumea Social Media, fiind o perioadă lungă vice preşedinte pe strategii sociale la Radian6; şi un exemplu local: Alexandru Negrea, Social Media Manager la BCR.

/via Dan Dragomir

Contra?

Unii angajatori îşi fac griji: ce se va întâmpla cu angajaţii lor când aceştia vor deveni nume mari în industrie?! Un motiv de îngrijorare valid. La urma urmei, această micro-faimă aduce cu sine oportunităţi de a vorbi la conferinţe, interviuri cu bloggeri şi mass-media, cereri de colaborare etc. Aceste situaţii fac ca persoanele respective să fie foarte atractive pentru headhunteri şi compania riscă să ajute la construirea unui piedestal pentru angajat, făcându-l atractiv pentru alte companii.

Pro?

Însă modul de gândire trebuie să fie altul: trebuie să-ţi tratezi angajatul că pe un canal de marketing, ca o metodă de creştere a awareness-ului companiei. Atunci când Alex vorbeşte la o conferinţă, el este “Alex Negrea de la BCR”, el devine reprezentant direct al companiei, cum bine zice Vali. În plus, mass media îl va menţiona aşa cum este prezentat. Ţineţi minte, acest awareness generat de un simplu angajat pe Social Media este un lucru dorit foarte mult de echipa de PR. Le face munca mult mai uşoară. Aceste menţiuni şi apariţii pot duce chiar şi la mărirea vânzărilor, într-un final.

Deci, pro sau contra?

Bineînţeles, preocuparea celor mai multe companii este faptul că angajatul nu va reuşi să-şi facă treaba, îşi va clădi un ego de necontrolat sau va fi urmărit şi angajat de altă companie. Nu există practici recunoscute în acest caz, aşa că nu pot să vă dau sfaturi despre managementul timpului, politici de angajare sau cum să conduci pe cineva cu un ego imens. Speranţa mea e că aceste companii au manageri care ştiu să relaţioneze cu angajaţii şi sunt capabili să gestioneze aceste situaţii înainte de a deveni probleme. Aceşti manageri ar trebui să discute cu un angajat despre volumul de muncă şi respectarea deadline-urilor, despre aşteptările lor şi despre munca în echipă. Şi, sincer sper, că aceste companii sunt capabile să observe importanţa unui angajat de genul ăsta şi să facă contraoferte atunci când acesta primeşte oferte de angajare în altă parte. O companie ar trebui să fie mândră că a fost capabilă să instruiască şi să dezvolte un angajat pentru a deveni o persoană atât de căutată.

Este important ca managerii să-şi lase angajaţii să strălucească. Să-i lase să devină fața şi vocea companiei. Aceştia, când vor observa că managementul le dă această şansă, vor munci şi mai mult pentru a cultiva această încredere. O mai mare expunere pentru ei => o mai mare expunere pentru companie.

Voi cum vedeţi situaţiile astea? Se folosesc aceşti influenţatori de angajator pentru a-şi mări expunerea sau invers? Sau e un raport echitabil pentru ambele părţi?